miercuri, 18 februarie 2009

In asteptarea primaverii

Ei, parca era si timpul pentu un nou "tutorial". Si pentru ca tot a nins putin ieri si mi-am dat seama ca primavara aceea pe care o stiam noi mai are mult pana sa vina, m-am gandit sa fac in asa fel incat sa o aduc mai repete si sa o am, la figurat, la mana mea. Ca atare, am dat iama in "rezerva" de FIMO (un polimer aparte cu efecte magice) si, folosind "tehnicile" dobandite in timpul orelor de lucru manual in care faceam figurine din plastilina aceea lipicioasa si puternic pigmentata de-ti colorai mainle intr-un hal far' de hal, am lasat FIMO sa "infloreasca"...

Ai nevoie de:
- pasta FIMO (diverse culori printre care si verde);
- un lantisor sau o bratara (eu am folosit una din argint);
- tije metalice cu bucla;
- zale/inele mici metalice;
- cleste pentru prins zalele si aparat de facut bucle metalice (nu-i oligatoriu pentru ca pot fi cu usurinta inlocuite cu un cleste si un patent mai subtire);
- rabdare si pasiune!

Din pacate, am surprins doar faza de concepere a frunzulitelor... Dintr-o biluta presata de FIMO, cu ajutorul unui cutit "decupezi" forma unei frunze. Eu am optat pentru una tip iedera.

Dupa aceea, cu un obiect ascutit, trebuie sa scrijelesti nervurile frunzulitelor.

Cand toate ornamentele sunt gata, introduci in ele tije metalice cu gaica (se vad exemplele in poza de mai jos) si pui creatia, pret de 10-15 min la cuptor, pe o foaie de aluminiu. Temperatura din cuptor trebuie sa fie de maxim 200 de grade. Dupa ce s-au "copt", le lasi la racit inca 10 minute. Apoi te pui pe insirat...

Mai intai se pun frunzele pentru ca ele sunt mai mari si dau mai bine daca sunt unifom aranjate pe bratara.
Urmeaza si restul floricelelor care inveselesc creatia.

Stiu, trebuie sa ai ceva rabdare si nervi ca sa lucrezi cu zalele acelea atat de mici.

Gata.
Cu o floare nu se face primavara... Dar cu mai multe?

13 comentarii:

Anonim spunea...

Printr-o fericita coincidenta,tocmai cand am inceput sa-ti citesc articolul postat,a iesit timid soarele dintre nori,semn ca primavara e cu adevarat aproape.Pana sa citesc textul,am crezut ca e un colier,semn ca foarte frumoasa bratara isi asteapta "perechea"...

Anonim spunea...

minunat, daca as stii cum sa o fac, eu ca o persoana cu doua miini stingi, ti-as face eu cea mai frumoasa bratara din lume pt. acele miini de aur pe care le ai!si un danke schön in plus pt.rabdarea pe care o ai, sa ne arati cum am putea deveni si noi adevarate maestre! se intimpla mai rar, de regula lumea de azi nu da mai departe!

Katja - stapana de Athos spunea...

@ Viorica - Acest tip de bratara este un "prototip". L-am facut sa vad... cum iese. Si pentru ca mi-a placut mult, am sa incep sa fac mai multe. Le las insa pentru un post viitor in care am sa-i fac bratarii si un colier.

@ Vergi - Multumesc mult, mult de tot Vergi! Si mie mi s-a aratat, cand eram mica, cum se fac anumite lucruri. Asa ca, de ce sa nu o fac si eu? De ce sa pastrez "marele secret"? La ce-mi foloseste? Ma bucur mai mult atunci cand vad pe cineva ca face dupa instructiunile mele un lucru si ii iese perfect. :)

Anonim spunea...

O idee minunata! Trebuie sa iti multumesc pt ca de pe blogul tau am preluat multe idei interesante:) Felicitari pt tot ce realizezi:D De-abia astept si restul colectiei

Anonim spunea...

dupa ce scriu pe blogul meu, am nu o data sentimentul ala exprimat de expresia aceea romaneasca intraductibila, ca am batut apa in piua!!!la tine e totul perfect, din fiecare postare poti invata ceva si daca esti una ca mine, complet neinstare sa faca ceva cu miinile ei, iti delecteaza macar ochii si te intrebi inevitabil, cum de exista si asemenea oameni? raspuns, ca sa ne bucure pe noi! inca o data si din tot sufletul, plus ca sint si purtatorul de cuvint al lui Jeni, felicitari!! si la cit mai multe postari!

Katja - stapana de Athos spunea...

@ Andreea - Ma bucur mult sa aud ca ai gasit o sursa de inspiratie in blogul meu. Aceasta era si ideea realizarii lui. Sper ca si pe viitor sa vezi aici lucruri interesante. ;)

@ Vergi - Vorbele tale m-au topit. Iti multumesc mult, mult de tot. O pup si eu pe Jeni si ii multumesc si ei pentru aprecierile pe care mi le-a trimits pe mail prin intermediul tau. Apropos, cum i-a iesit lasagnia?

Anonim spunea...

nu au de ce sa te topeasca vorbele mele! au fost scrise din inima , cu convingere si admiratie! din fericire pt. mine in primul rind dar si pt. cei din jur eu nu am de ce sa spun vorbe frumoase, daca nu le cred! cit despre jeni, nu stiu cum a iesit lasagnia dar stiu, ca a iesit formidabil o prajitura dupa reteta ta! si jeni e chiar una din putinele femei pe care le cunosc, care la bucatarie e un as! deci o apreciere de la ea , e nota 10 cu felicitari.Weiter so!!!

Anonim spunea...

superb colierul si munca ,nu gluma, la el!sigur asa se va indura sa vina primavara adevarata!

Medeea76 spunea...

Cu Murano si cu bratarica asta m-ai dat gata! Abia astept continuarea...

Katja - stapana de Athos spunea...

@ Vergi - Mulumesc mult de tot Vergi! :x

@ Lumi - Hehehe, daca ar veni primavara atat de usor... Intre timp a mai nins nitel! :)

@ Cris - Urmatorul post iti va face cu ochiul cu siguranta! ;)

Anonim spunea...

imi place cum se vad liniile de la amprentele digitale, langa liniile desenate.
asta da personal touch;-)
si da, sa vina primavara si la tine, ca la mine-n origami pe blog a venit!

Katja - stapana de Athos spunea...

@ Lumi - Asa e. La FIMO, partea nice e aceea cu amprentele. Le poti evita, daca folosesti anumite instrumente de finisaj. Dar parca asa sunt mai autentice. Sunt chiar cu "amprenta" mea, nu? Cat despre origami de la tine de pe blog, le-am vazut si mi-am amintit ca stiam si eu, candva, sa fac un calut. Imi lua o groaza de timp sa-l fac si iesea putin "sifonat", dar iti dadeai seama ce e. "Reteta" am invatat-o de la o prietena din Japonia (Akiko Sato) pe care, din pacate, n-am mai vazut-o de la terminarea facultatii. Am insa de la ea, un caiet cu coli origami, pentru ca nu poti folosi orice tip de hartie. :)

Anonim spunea...

cum, si n-ai lasat tu comment la mine sa te lauzi cu treaba asta?!:-))